Iepure alb de Popielno

Singura rasă autohtonă poloneză de iepuri păstrată provine din iepurele albinotic polonez (rasa polska albinotyczna), care nu mai există în forma sa inițială. Lucrările au început în 1950 la stațiunea Institutului de Zootehnie din Chorzelów, sub conducerea prof. Z. Kamiński, pornind de la 40 de iepuri albinotici — 20 cumpărați la târgul din Myślenice și 20 de la stațiunea desființată din Brzezie — cu o greutate medie de numai 2,5 kg. Talia a fost mărită printr-o singură încrucișare reciprocă cu uriașul belgian gri la sfârșitul anilor '50, prin heterospermie.

În perioada fixării tipului, fătările au fost reduse la doi pui, iar femelele gestante au fost iernate afară, în cuști de lemn, pentru a îmbunătăți blana descendenților. Din 1955 lucrările au continuat la stațiunea Academiei Poloneze de Științe din Popielno, care a dat numele rasei, iar acolo s-a obținut în 1964 efectivul uniform alb. Iepurii au plecat la Jastrzębiec în 1965; la Popielno se cresc astăzi cai și taurine, nu iepuri.

Un albinos veritabil: păr de acoperire alb ca zăpada, lung de 2,5–3,0 cm, foarte des și elastic, peste un puf alb fără luciu, cu ochii roșii. Standardul din 2022 admite unghii albe sau de culoarea cărnii, față de sursele mai vechi, care admiteau numai culoarea cărnii. Conformația este armonioasă — linie superioară dreaptă, trunchi cilindric bine îmbrăcat în musculatură, crupă ușor oblică, cap fixat ferm pe un gât scurt — cu un cap de circa 10 cm și urechi fine, ascuțite, purtate drept, de 12–13 cm. La femele se admite o gușă mică și simetrică.

Iepurii se apreciază în viață, de la cinci luni, la lumină naturală, dar niciodată în soare direct, pe o scară de 100 de puncte: talia 0–10, structura corporală 0–20, tipul de rasă 0–20, calitatea blănii 0–20, culoarea 0–10 și însușirile specifice 0–20; 96–100 înseamnă excepțional, 93–95 foarte bun, 89–92 bun. Descalifică greutatea sub 3,5 sau peste 5,7 kg, urechile blegi ori prea fine, sub 11 cm sau peste 15 cm, gușa mare și asimetrică, blana rară și îngălbenirea puternică.

Adulții trebuie să cântărească 3,5–5,7 kg; orice valoare în afara intervalului descalifică. Tabelul greutății pe vârste din 2022 indică 2,5 kg la trei luni, 3,5 kg la șase și 4,2–5,5 kg la opt. Tabelul din 2007 era mai exigent, așa că cifrele de creștere din surse poloneze mai vechi par astăzi prea mari.

Animalele reale se situează în jumătatea inferioară a intervalului. Un studiu pe 534 de iepuri albi de Popielno bonitați, majoritatea de șase–opt luni, a găsit o medie de 4044 g (abatere standard 697,64 g) față de 4392 g la 447 de iepuri albi de Termonde din aceeași fermă, diferența fiind semnificativă la P ≤ 0,01. Mediile pe efectiv ale greutății femelelor în 2015 au fost de 3,5–4,1 kg, iar greutatea corporală prea mică a fost un reproș constant. Plafonul de 5 kg dat de serviciul de consultanță contrazice standardul.

• Interval standard 3,5–5,7 kg; medie măsurată 4,04 kg

Programul atribuie rasei fătări de șapte–opt pui, cu circa 6,5 crescuți; monografia institutului indică opt–nouă născuți și 7,0–7,5 crescuți. Ancheta din 2015, pe toate cele nouă efective, dă cifre mai mici și mai potrivite pentru planificare: 6,35 născuți vii și 5,41 înțărcați pe fătare, cu 1,72 fătări și 9,45 înțărcați pe femelă și an, la 15,6% mortalitate.

Managementul schimbă aceste cifre: cel mai bun efectiv a obținut 2,6 fătări și 16,9 pui crescuți pe femelă și an, la 8,64% mortalitate. Femele individuale au fătat 13 pui și au crescut 11, iar o comparație evaluată colegial raportează fătări de până la 14 pui și cei mai buni indicatori de reproducție dintre șase rase studiate. Gestația durează în medie 30,9 zile, iar femelele de peste 48 de luni au dat 17,1 pui pe an față de 12,2 la 13–24 de luni.

La 35 de zile puii cântăresc 580–760 g (în medie 662,2 g). Pe furaj granulat complet ajung în medie la 2600,3 g la 90 de zile, cu 28,9 g spor pe zi; pe furaje din gospodărie aceeași greutate se atinge abia în jurul zilei 120. Programul indică circa 2,7 kg la 90 de zile, cu randament de până la 60%, alte surse peste sau în jur de 60%, deci circa 60% este o estimare. Carcasa este descrisă ca apropiată de a Neozeelandezului alb.

• Pe fătare (2015, nouă efective): 6,35 născuți vii, 5,41 înțărcați
• Pe femelă și an: 1,72 fătări, 9,45 înțărcați, 15,6% mortalitate
• Gestație 30,9 zile; circa 2600 g la 90 de zile pe granule

Nu există niciun studiu de comportament al acestei rase într-o sursă acceptabilă, iar această pagină nu va inventa unul. Sursele poloneze documentează doar comportamentul matern și rusticitatea: femelele sunt descrise ca mame foarte grijulii, cu rezultate bune la creșterea puilor, iar rasei i se atribuie repetat o capacitate foarte ridicată de adaptare la condiții nefavorabile — de aici locul ei în gospodării și în fermele ecologice. O lucrare evaluată colegial menționează că iepurele poate fi ținut și ca animal de companie.

Cu 3,5–5,7 kg, rasa intră în intervalul „peste 2,5 până la 6 kg” din regulamentul polonez privind condițiile minime de întreținere: cușca pentru un iepure singur sau pentru o femelă cu pui trebuie să aibă cel puțin 0,32 m înălțime și 0,24 m² pardoseală, la minimum 0,38 × 0,6 m, un padoc aceeași suprafață la 0,4 × 0,6 m, iar întreținerea în grup 0,08 m² de cap. Cuștile în aer liber funcționează: efectivul cu cele mai bune rezultate de reproducție din 2015 le folosea cu furaje din gospodărie, cu prețul unei îngrășări mai lungi cu circa o lună.

• Cușcă individuală sau femelă cu pui: ≥0,32 m înălțime, ≥0,24 m² pardoseală la ≥0,38 × 0,6 m
• Întreținere în grup ≥0,08 m² de iepure; animalele din efectivul de bază individual, sexele separat
• Cuibar pentru femelele fără pui; recomandat 45 × 35 × 30 cm

Regulamentul stabilește cușca, dar pardoseala stabilește starea labelor. Pododermatita ulcerativă este o inflamație a pielii de pe talpă, nu a articulației jaretului. MSD Veterinary Manual dă drept cauze presiunea pardoselii de sârmă, traumatismele, adăpostirea murdară, obezitatea, mobilitatea redusă și factorii genetici și afirmă că rasele grele o dezvoltă mai des din cauza presiunii pe labe. Cu cele 3,5–5,7 kg din standard, acesta este un iepure greu.

Cea mai bine documentată pârghie este suprafața de odihnă. Un medic veterinar care a examinat 105 009 femele și 10 722 masculi pe 664 de ferme din Spania și Portugalia între 2001 și 2012 a înregistrat prevalențe medii de 7,5% și 5,2%. Grătarele de odihnă — covorașe de plastic care acoperă o parte din plasă — au fost cel mai important factor unic din model, explicând 53,5% din variație: 4,87% femele afectate acolo unde erau montate, față de 13,71% acolo unde lipseau (P < 0,01). Ponderea fermelor care le folosesc a crescut de la 27,8% la 75,2% în acei doisprezece ani.

Nici așternutul și grătarele de plastic nu sunt automat sigure. Un studiu elvețian pe 1090 de femele de reproducție de pe 17 ferme cu întreținere în grup pe exact acest tip de pardoseală a găsit totuși 25% cu leziuni ulcerative probabil dureroase pe cel puțin un membru posterior — între 4% și 49% în funcție de fermă, cei mai importanți factori de risc fiind vârsta, greutatea corporală și lungimea ghearelor. Indiferent de pardoseală, dați unei femele grele o zonă de odihnă uscată și solidă și verificați tălpile la fiecare cântărire și la bonitare.

Seria publicată de institut începe în 1999 cu un efectiv și 30 de femele. Numărul de efective a atins maximul — 10 — în 2013 și 2014; numărul de femele a atins vârful mai târziu, 537 în 2023, după minimul de 336 de femele în șase efective în 2017. Anii recenți dau 510 femele în 2024, 526 în 2025 și 529 în nouă efective în 2026, față de o țintă de cel puțin 500, în loc de 200 în versiunea din 2007. Pentru 2005 programul actual indică 74 de femele, iar programul din 2007 și sinteza din 2016 dau 78; neconcordanța se află în documentele oficiale.

Concluzia este fără echivoc: după numărul femelelor înscrise în registre, rasa este periclitată și necesită protecție în continuare. Nu există bancă de gene ex-situ, pentru că la data redactării nu exista o metodă eficientă de congelare a materialului seminal de iepure. Datele de referință diferă: tabelul de efective este dat la 30 aprilie, iar componența — 59 de masculi și 527 de femele în opt efective — la 1 decembrie 2021. Rasa nu este recunoscută nici de ARBA, nici de Consiliul Britanic al Iepurilor.

Programul în vigoare este anexa nr. 1 la ordinul nr. 11/22 din 21 ianuarie 2022 al directorului institutului; prima versiune a fost adoptată de Consiliul Științific la 14 decembrie 2005 și introdusă prin ordinul nr. 20/07 din 2 iulie 2007. Este realizat de crescător, de Centrul Național pentru Creșterea Animalelor (KCHZ), care ține registrul genealogic și face aprecierea producției și evaluarea genetică, și de institut, ca și coordonator. Un efectiv are nevoie de cel puțin 12 femele de bază — 8 dacă se cresc și alte rase — de animale conforme standardului, de aprecierea individuală a fenotipului pe animal viu și de împerecheri stabilite individual. Efectivele din program primesc o compensație bănească.

Anual se transmit șase evidențe: numărul de femele și masculi din efectivul de bază la 31 decembrie, toate fătările din cursul anului, numărul puilor născuți și crescuți până la 31 decembrie și numărul mediu de pui născuți și crescuți pe fătare. Versiunea din 2007 cerea în plus patru indicatori raportați la femelă. În 2024 KCHZ a apreciat nouă efective de iepuri albi de Popielno, din 109 efective de iepuri. În zece ani, în două ferme, 97,9% dintre iepurii apreciați au primit calificative pozitive și 2,1% au fost descalificați — au fost însă apreciate numai animalele destinate ameliorării.