Uriaș Belgian

Potrivit ARBA, rasa ar proveni din Flandra și era crescută încă din secolul al XVI-lea. Exemplare de acest tip au ajuns în Statele Unite la începutul anilor 1890, fiind folosite pentru mărirea taliei populațiilor comerciale.

În prezent rasa este întâlnită în expoziții, reproducție și companie, iar în anumite sisteme și pentru producție. Porecla „uriașul blând” exprimă reputația generală, nu garantează comportamentul fiecărui individ.

Corpul trebuie să fie lung, puternic și echilibrat, cu urechi drepte, osatură solidă și tren posterior bine dezvoltat. ARBA nu impune o limită superioară de greutate, dar standardele naționale pot folosi clase și criterii diferite.

Pentru expozițiile ARBA sunt enumerate șapte varietăți: negru, albastru, cafeniu, gri deschis, nisipiu, gri-oțel și alb. Crescătorii care urmăresc expozițiile trebuie să consulte standardul actual al organizației locale.

Exemplarele bine socializate sunt adesea calme, însă comportamentul depinde de genetică, experiențele timpurii, mediu și sănătate. La ridicare trebuie susținute simultan pieptul și partea posterioară, cât mai aproape de podea.

Un iepure mare speriat se poate răni sau poate răni persoana care îl ține. Interacțiunile scurte, pozitive, pe o suprafață aderentă sunt mai sigure decât imobilizarea forțată. Copiii au nevoie de supravegherea unui adult informat.

O cușcă obișnuită pentru iepuri este frecvent prea mică. Animalul trebuie să poată sta ridicat, să se întindă complet și să facă mai multe salturi, cu zonă uscată de odihnă, podea nealunecoasă și acces zilnic la un spațiu mai mare.

Baza alimentației este accesul permanent la fân de iarbă potrivit și apă proaspătă, completate cu verdețuri adecvate și pelete măsurate în funcție de vârstă și condiție. Talia mare nu justifică excesul de concentrate.

Rasele uriașe se maturizează mai lent decât cele mici, astfel că vârsta calendaristică nu este suficientă pentru decizia de împerechere. Evaluați maturitatea, condiția, picioarele, mobilitatea, istoricul reproductiv și eventualele defecte ereditare.

Înregistrați fiecare montă, părinții, rezultatul gestației, numărul de pui născuți și morți, supraviețuirea, greutățile și refacerea femelei. Un singur cuib numeros nu demonstrează performanța constantă a unei linii.

• Selectați pentru sănătate, conformație și temperament, nu doar pentru masă.
• Folosiți o cutie de fătare adaptată taliei rasei.
• Reevaluați perechile asociate repetat cu defecte, mortalitate sau refacere dificilă.

Greutatea mare solicită picioarele și aparatul locomotor. Podeaua curată și uscată, aderența, mișcarea și controlul condiției corporale sunt esențiale. Verificați tălpile, ghearele, mersul și capacitatea de toaletare.

Urmăriți zilnic apetitul, fecalele și activitatea obișnuită. Refuzul hranei, reducerea fecalelor, dificultatea respiratorie, colapsul, durerea severă sau schimbarea bruscă a comportamentului necesită sfat veterinar rapid.

Rasa se potrivește unui proprietar sau crescător cu spațiu generos, transportor solid, buget realist pentru hrană și medic veterinar și timp pentru verificarea greutății și a picioarelor. Nu este alegerea potrivită dacă adăpostul este dimensionat pentru un iepure mic sau obiectivul este doar masa maximă.