Blanc de Termonde

Rasa s-a format la țară, în jurul orașului Dendermonde din Belgia. La sfârșitul secolului al XIX-lea se expediau în Anglia cantități mari de iepuri de sacrificare, iar industria blănurilor plătea bine pieile alb-uniforme și albastre — suficient de bine încât familiile muncitorești din regiune au început să crească pe scară largă animale de o singură culoare, pornind de la iepurii locali.

Ce anume a intrat în rasă nu este lămurit: sursele de mai jos dau patru versiuni diferite, iar registrul flamand spune direct că circulă multe variante. Niciun an al creării nu apare într-o sursă citabilă — obișnuitul „în jurul anului 1920” apare doar pe site-uri pe care le excludem. Singurul reper datat sigur este mai târziu: primii iepuri au ajuns în Polonia în 1977, la stațiunea din Chorzelów.

• Registrul flamand al patrimoniului: un Witte van Tervuren dispărut, un van Beveren alb sau direct uriașul de Flandra.
• Atlasul agricol italian: descinde din uriașul de Flandra.
• Literatura științifică poloneză: obținută din iepuri belgieni albi — rasă pe care registrul polonez o ține separat de uriașul belgian alb.

Fiecare Blanc de Termonde este albinotic: blană imaculat albă și ochi roșu-rubinii cu iris palid. Culoarea ghearelor este singurul punct în care descrierile se despart: albe în atlasul italian, albe sau de culoarea pielii în descrierea poloneză. Blana este de lungime medie și destul de deasă, mătăsoasă, bogată în puf, cu jar de circa 3 cm.

Capul este lung și fin la femelă și mai rotunjit la mascul; un cap rotund și plin la o femelă este defect ușor. Urechile măsoară 13,5–15 cm, sunt mari și puternice, rotunjite la vârf și purtate în V; sursele poloneze care îl citează pe Frindt dau 13–15 cm. Corpul este lung și întins, cu linia spinării ascendentă, piept larg și crupă rotunjită. Masculii nu au deloc salbă, iar femelele cel mult una ușoară după primul an — detaliul circulă de regulă pe dos.

• Defecte grave: ochi de altă culoare decât rubiniu; păr de orice culoare în afară de alb; urechi mai lungi de 15 cm; urechi blegi sau frânte; corp prea scurt; greutate excesivă; blană aspră ori prea lânoasă; anomalii dentare.
• Defecte ușoare: păr prea lung; os greu; cap scurt; cap rotund și plin la femelă.

Standardul european încadrează rasa la cele mijlocii, cu 4,0–5,5 kg și un ideal de 4,5–5,0 kg la mascul și 4,0–5,5 kg la femelă. Registrul flamand dă o greutate medie a adultului de circa 4,5 kg; standardul polonez este mai larg — 3,5–5,7 kg de la vârsta de opt luni.

Materialele în limba engleză numesc de obicei rasa mare, iar aritmetica explică asta. Pe scara manualului veterinar MSD — mici 0,9–2,7 kg, mijlocii 2,7–4,1 kg, mari 4,1–5,0 kg, uriași peste 5,0 kg — intervalul acoperă partea de sus a categoriei mijlocii, toată categoria mare și începutul celei uriașe. O grupăm la rasele mari pentru consecvență; categoria proprie a standardului este cea mijlocie. Greutatea excesivă este ea însăși defect grav.

Cifre curente și verificate publică doar Polonia. În 2024 registrul genealogic național a înregistrat 383 de fătări — 2900 de pui fătați și 2229 crescuți, adică 7,6 fătați și 5,8 crescuți pe cuib, la o rată de 76,9%; în 2023, 7,6 fătați și 5,2 crescuți, 69,1%. Media pe toți iepurii înregistrați a fost în 2024 de 6,7 fătați și 5,6 crescuți, la 83,3%.

Raportat la o femelă pe an, registrul din 2016 a dat 2,9 fătări, 21,2 pui fătați și 18,2 crescuți, față de 1,8 fătări și 11,0 fătați pe toți iepurii. Masculilor li se atribuie circa 80% monte eficiente pe an, iar coeficienții de lactație ai femelelor cresc de la 3,51 la prima fătare la 3,72 la a cincea. Așteptarea standardului, de 8–10 pui, depășește tot ce a fost efectiv numărat.

Creșterea este însușirea cea mai bine măsurată: 612 g la 28 de zile, 909 g la 35 de zile și 2587 g la 90 de zile, iar un al doilea experiment ajunge la 2600 g la 93 de zile, cu un spor mediu zilnic de 32,48 g — mai rapid decât Alaska, uriașul șinșila, californianul și neozeelandezul alb în aceeași comparație.

La carcasă tabloul este mai amestecat, iar autorii semnalează asta ei înșiși. Randamentul a fost de 59,7%, cu o carcasă de 1155 g formată din 76,3% carne, 15,9% os și 7,2% grăsime — și totuși acestea au fost cele mai ușoare carcase din experiment. Proteina din carne a fost cea mai ridicată dintre rasele testate, 22,6%, cu 4,9% grăsime, iar carnea a fost cea mai închisă la culoare și cea mai fermă.

• 612 g la 28 de zile, 909 g la 35 de zile, 2587 g la 90 de zile.
• Randament 59,7%; carcasă de 1155 g — 76,3% carne, 15,9% os, 7,2% grăsime.
• 22,6% proteină și 4,9% grăsime în carne — cel mai mare conținut proteic din experiment.

O singură sursă acceptabilă descrie temperamentul rasei: registrul flamand al patrimoniului viu o numește de încredere și cu fire liniștită. Această propoziție este întreaga bază de probe, așa că tratați-o ca pe o presupunere slabă: istoricul manipulării, durerea și frica modelează un iepure mult mai puternic decât numele rasei.

Același registru spune că o cușcă obișnuită este suficientă și nu consemnează cerințe speciale de adăpostire. Asta înseamnă totuși un spațiu potrivit pentru un iepure de 4–5 kg, care să se poată ridica, întinde, ascunde și mișca, o zonă de odihnă uscată și ventilație fără curent permanent. Starea de întreținere apreciați-o prin palpare, nu după cântar.

British Rabbit Council listează Blanc de Termonde printre varietățile rare din secțiunea de blană. Lista este prezentată ca set de exemple, nu ca index complet, și nu există un document de standard cu grilă de greutăți sau punctaj, deci confirmă doar statutul de varietate rară. ARBA nu recunoaște rasa: nici Termonde, nici Dendermonde nu apar pe pagina sa de rase recunoscute.

Registrul flamand numește rasa rară astăzi, iar atlasul italian scrie că este acum foarte greu de găsit. Cea mai clară evidență o ține Polonia: 6 efective și 153 de femele sub control oficial în 2024, față de 5 efective și 148 de femele în 2023, dar tot sub cele 4 ferme și 207 femele din 2016.

La o populație atât de mică, evidența pe individ cântărește mai mult decât de obicei. Cântăriți la vârste fixe, notați separat fătații și crescuții în loc de o singură medie și consemnați la selecție culoarea ochilor, lungimea urechilor și orice fir colorat — toate trei sunt defecte grave și se răspândesc repede într-un efectiv mic.

• Cântăriți la 28, 35 și 90 de zile — față de 612 g, 909 g și 2587 g.
• Țineți separat fătații și crescuții: punctul slab este creșterea puilor.
• Consemnați urechile, ochii și firele colorate la fiecare selecție.
• Comparați fătările pe femelă pe an cu cifra de 2,9 din registru.