Blanc de Termonde

Rasa s-a format în zona rurală din jurul orașului belgian Dendermonde. La sfârșitul secolului al XIX-lea, cantități mari de iepuri pentru sacrificare erau trimise în Anglia. Pieile albe și albastre, uniform colorate, se vindeau la prețuri bune, iar familiile muncitorești din regiune au început să selecționeze pe scară largă animale monocolore din populația locală de iepuri.

Nu se știe cu certitudine ce rase au contribuit la formarea Blanc de Termonde. Sursele de mai jos prezintă patru versiuni diferite, iar registrul flamand avertizează explicit că circulă numeroase relatări. Data repetată frecvent, „în jurul anului 1920”, nu este confirmată de publicații credibile. Primul eveniment datat sigur este importul în Polonia: în 1977, primele exemplare au ajuns la stațiunea experimentală a Institutului de Zootehnie din Chorzelów.

• Registrul flamand al patrimoniului: un Witte van Tervuren dispărut, un van Beveren alb sau direct uriașul de Flandra.
• Atlasul agricol italian: descinde din uriașul de Flandra.
• Literatura științifică poloneză: obținută din iepuri belgieni albi — rasă pe care registrul polonez o ține separat de uriașul belgian alb.

Toți iepurii Blanc de Termonde sunt albinoși: blana trebuie să fie complet albă, iar ochii roșu-rubinii, cu iris deschis. Descrierile diferă numai în privința culorii unghiilor: atlasul italian cere unghii albe, în timp ce descrierea poloneză admite alb sau culoarea pielii. Blana este de lungime medie, destul de deasă și mătăsoasă, cu puf abundent și fire de jar de aproximativ 3 cm.

Capul este lung și fin la femelă și mai rotunjit la mascul; un cap rotund și plin la o femelă este defect ușor. Urechile măsoară 13,5–15 cm, sunt mari și puternice, rotunjite la vârf și purtate în V; sursele poloneze care îl citează pe Frindt dau 13–15 cm. Corpul este lung și întins, cu linia spinării ascendentă, piept larg și crupă rotunjită. Masculii nu au deloc salbă, iar femelele cel mult una ușoară după primul an — detaliul circulă de regulă pe dos.

• Defecte grave: ochi de altă culoare decât rubiniu; păr de orice culoare în afară de alb; urechi mai lungi de 15 cm; urechi blegi sau frânte; corp prea scurt; greutate excesivă; blană aspră ori prea lânoasă; anomalii dentare.
• Defecte ușoare: păr prea lung; os greu; cap scurt; cap rotund și plin la femelă.

Standardul european încadrează rasa la cele mijlocii, cu 4,0–5,5 kg și un ideal de 4,5–5,0 kg la mascul și 4,0–5,5 kg la femelă. Registrul flamand dă o greutate medie a adultului de circa 4,5 kg; standardul polonez este mai larg — 3,5–5,7 kg de la vârsta de opt luni.

În materialele de limbă engleză, rasa este adesea numită mare. Conform categoriilor de greutate din MSD Veterinary Manual — mică 0,9–2,7 kg, mijlocie 2,7–4,1 kg, mare 4,1–5,0 kg și uriașă peste 5,0 kg — intervalul rasei cuprinde partea superioară a categoriei mijlocii, întreaga categorie mare și începutul celei uriașe. Catalogul o grupează la rasele mari pentru a păstra o clasificare unitară, deși standardul rasial o consideră mijlocie. Depășirea greutății maxime este un defect grav.

Cifre curente și verificate publică doar Polonia. În 2024 registrul genealogic național a înregistrat 383 de fătări — 2900 de pui fătați și 2229 crescuți, adică 7,6 fătați și 5,8 crescuți pe cuib, la o rată de 76,9%; în 2023, 7,6 fătați și 5,2 crescuți, 69,1%. Media pe toți iepurii înregistrați a fost în 2024 de 6,7 fătați și 5,6 crescuți, la 83,3%.

În 2016, unei femele i-au revenit în medie 2,9 fătări pe an, 21,2 pui născuți și 18,2 crescuți. Pentru toate rasele înregistrate, mediile au fost de 1,8 fătări și 11,0 pui născuți. Aproximativ 80% dintre monte au fost fecunde de-a lungul anului. Coeficientul de producție a laptelui a crescut de la 3,51 după prima fătare la 3,72 după a cincea. Valoarea de 8–10 pui pe fătare din standard este mai mare decât toate mediile publicate.

Creșterea este însușirea cea mai bine măsurată: 612 g la 28 de zile, 909 g la 35 de zile și 2587 g la 90 de zile, iar un al doilea experiment ajunge la 2600 g la 93 de zile, cu un spor mediu zilnic de 32,48 g — mai rapid decât Alaska, uriașul șinșila, californianul și neozeelandezul alb în aceeași comparație.

Rezultatele privind carcasa au fost mai puțin favorabile. Randamentul la sacrificare a fost de 59,7%, iar carcasa medie a cântărit 1155 g și a conținut 76,3% carne, 15,9% oase și 7,2% grăsime. În ciuda creșterii rapide, acestea au fost cele mai ușoare carcase din studiu. Carnea a conținut 22,6% proteină — cea mai mare valoare dintre rasele analizate — și 4,9% grăsime; dintre rasele mijlocii, a avut și culoarea cea mai închisă, precum și textura cea mai fermă.

• 612 g la 28 de zile, 909 g la 35 de zile, 2587 g la 90 de zile.
• Randament 59,7%; carcasă de 1155 g — 76,3% carne, 15,9% os, 7,2% grăsime.
• 22,6% proteină și 4,9% grăsime în carne — cel mai mare conținut proteic din experiment.

O singură sursă acceptată descrie temperamentul rasei. Registrul flamand al patrimoniului zootehnic îi caracterizează pe acești iepuri drept calmi și ușor de manevrat. În lipsa altor date verificate, afirmația trebuie privită ca o descriere generală, nu ca o trăsătură garantată a fiecărui exemplar. Experiențele anterioare, condițiile de întreținere, durerea și frica influențează comportamentul mai mult decât numele rasei.

Registrul nu menționează cerințe speciale de adăpostire. Totuși, spațiul trebuie adaptat unui iepure de 4–5 kg și trebuie să îi permită să se ridice pe membrele posterioare, să se întindă complet, să se ascundă și să se deplaseze liber. Sunt necesare o zonă uscată de odihnă și o ventilație care să elimine umezeala și amoniacul fără a crea curent permanent. Condiția corporală se apreciază prin palpare, nu numai prin cântărire.

British Rabbit Council listează Blanc de Termonde printre varietățile rare din secțiunea de blană. Lista este prezentată ca set de exemple, nu ca index complet, și nu există un document de standard cu grilă de greutăți sau punctaj, deci confirmă doar statutul de varietate rară. ARBA nu recunoaște rasa: nici Termonde, nici Dendermonde nu apar pe pagina sa de rase recunoscute.

Registrul flamand numește rasa rară astăzi, iar atlasul italian scrie că este acum foarte greu de găsit. Cea mai clară evidență o ține Polonia: 6 efective și 153 de femele sub control oficial în 2024, față de 5 efective și 148 de femele în 2023, dar tot sub cele 4 ferme și 207 femele din 2016.

Într-o populație atât de mică, evidența individuală exactă este deosebit de importantă. Cântăriți tineretul la vârste fixe, astfel încât rezultatele să poată fi comparate cu datele publicate, și notați separat puii născuți și cei crescuți din fiecare fătare. La selecție verificați culoarea ochilor, lungimea și poziția urechilor, precum și prezența oricărui fir colorat. Ochii care nu sunt rubinii, urechile mai lungi de 15 cm și părul colorat sunt defecte grave care se pot fixa rapid într-un efectiv restrâns.

• Cântăriți la 28, 35 și 90 de zile — față de 612 g, 909 g și 2587 g.
• Țineți separat fătații și crescuții: punctul slab este creșterea puilor.
• Consemnați urechile, ochii și firele colorate la fiecare selecție.
• Comparați fătările pe femelă pe an cu cifra de 2,9 din registru.