Blanc de Hotot

FFC consemnează obiectivul lui Bernhard: un iepure alb cu ochi închiși la Hotot-en-Auge. Primele încrucișări Papillon cu rase albe au produs descendenți variați; la sfatul lui J. Lemarié, a lucrat apoi în material Papillon francez, păstrând animalele cel mai puțin marcate. Caracteristicile dorite existau în jurul lui 1912. Rasa a fost expusă la Paris în 1920 ca Géant Blanc de Hotot și standardizată în 1922. Primul text menționa gene și pleoape inferioare închise, nu ochelarii intenționați de astăzi.

FFC cere corp robust și rotunjit, linie dorsală ușor arcuită, crupă plină, coapse dezvoltate și urechi drepte robuste. Blana densă, fină și lucioasă, cu peri de protecție vizibili, produce luciul alb înghețat. Standardul francez cere o bandă neagră regulată de 3–5 mm în jurul fiecărui ochi; sursa SUA indică limita ARBA de circa 1/8 inch (3,2 mm). Maximul ARBA este 4,99 kg, idealul FFC 4,0–4,75 kg. Masa, tipul și pedigree-ul împreună îl separă de Dwarf Hotot.

Livestock Conservancy descrie o reputație de la docil la activ, dar rasa nu prezice fiecare reacție. Evaluează durerea, teama, manipularea anterioară și interacțiunile cu oameni și iepuri. Obișnuiește gradual cu recompense, susține corpul mare și trenul posterior și oferă spațiu continuu pentru alergare, stat, întindere, ascundere și odihnă cu un companion compatibil.

Blana este normală, nu lână, dar albul face vizibile murdăria și urina, iar perii denși pot ascunde pielea. Păstrează zonele de odihnă uscate, îndepărtează părul liber la năpârlire și verifică pielea, abdomenul, coada, labele și jareții. Oferă permanent fân și apă, verdețuri adecvate și pelete complete măsurate. Evaluează coastele, coloana și crupa prin palpare, nu hrăni fiecare exemplar spre maximul de 4,99 kg.

Ochelarii negri sunt un desen al părului în jurul unui ochi pigmentat normal, nu boală sau dovadă de vedere slabă. Sursele fiabile nu stabilesc o listă unică de boli Blanc de Hotot. Urmărește apetitul, fecalele, greutatea, dinții, respirația, ochii și secrețiile, nasul, pielea, murdărirea cu urină, labele și mișcarea. Reducerea hranei ori fecalelor, distensia, durerea severă, dificultatea respiratorie sau letargia cer rapid un veterinar pentru iepuri.

Confirmă pedigree-ul, deoarece benzile apar și la Dwarf Hotot și metiși. Notează greutatea matură pe sexe în standardul relevant, corpul și crupa rotunjite, luciul blănii, lățimea și continuitatea benzilor, pete străine, ochii, dinții, labele, bolile recurente, montele, fătările, supraviețuirea puilor și recuperarea femelei. Blocajele istorice și outcrossurile nord-americane fac înrudirea importantă. Standardul nu garantează șapte pui, 12 săptămâni, randament 56% sau temperament.

• Separă standardul francez 1922 de recunoașterea ARBA 1979.
• Măsoară benzile conform registrului folosit la expoziție.
• Echilibrează marcajele, corpul, sănătatea și diversitatea trasabilă.